Jerome France: „Să câștig, acesta este gândul care mă motivează înainte de orice cursă”
A făcut din cursele de mașini o pasiune, dar una pe care a dus-o la nivel de performanță. Dovadă este și felul victorios în care a încheiat una dintre cele mai grele curse de mașini din lume: Pikes Peak International Hill Climb, cunoscută și sub numele de The Race to the Clouds (Cursa Norilor). Jerome France participă, din 2023, la raliuri, iar echipa din care face parte este…HOSPICE Casa Speranței by Real Racing pentru că a simțit că trebuie să capitalizeze expunerea și să ofere vizibilitate cauzei care aduce speranță în viețile pacienților, adulți și copii, cu boli incurabile.
În primul rând, felicitări pentru victoria înregistrată la Pikes Peak International Hill Climb. Cum au fost experiența, pregătirea, cursa?
Mulțumesc! E o experiență incredibilă. Cursa este foarte solicitantă și prin urmare necesită pregătire intensivă, mai ales în săptămâna de dinainte atunci când se fac teste în fiecare dimineață, începând de la ora 5:00 până la 8:30, iar aceste teste se fac pe diferite sectoare pentru a valida traiectoriile și vitezele de trecere. Ca o provocare, vremea nu a fost deloc prietenoasă în timpul testelor, dar revanșa a fost luată în ziua cursei, atunci când vremea a fost perfectă. La capitolul provocări, ascensiunea integrală este una dintre cele mai mari atât pentru piloți, cât și pentru mașini și este necesar un aport suplimentar de oxigen pentru piloți. Această cursă necesită experiență, rezistență. Traseul este intimidant, cel mai periculos pe care îl cunosc.
Te-ai pregătit într-un mod special pentru Pikes Peak International Hill Climb?
Da, mi-am comandat acasă un simulator de cursă, cu scopul de a mă familiariza cu traseul. Acesta configura o mașină similară cu cea din competiție. Sigur, simulatorul nu este perfect, dar este un instrument util. Practic, cu ajutorul lui, poți spune că ai făcut o bucată bună din drum. Logistic, pentru această cursă te pregătești cu un an înainte.
Cum se simte victoria?
Specific acestei curse, victoria este să ajungi la sosire, este 100% fără egal. M-a bucurat și energia spectatorilor, printre ei și un român care m-a căutat înainte de cursă. Sunt foarte mândru că reprezint România, mă bucur și sunt onorat că am fost calificat drept un fel de ambasador.
Ai obținut rezultate spectaculoase și la Super Rally. Care este secretul acestor victorii?
Am reușit să fiu campion timp de trei ani consecutiv la Super Rally. Am renunțat la competițiile de acest gen pentru că am vrut să îmi concentrez atenția spre cursele de viteză în coastă, rezultatele sunt asemănătoare chiar dacă am participat cu diverse mașini, unele închiriate, pentru că mașina mea a fost în lucru de la începutul anului. Rezultatele spectaculoase vin, fără excepție, după multă muncă dedicată, multă pregătire și multă concentrare.
Care e cel mai frumos moment pe care l-ai trăit în competițiile la care ai participat?
Nici nu e nevoie să mă gândesc prea mult la răspuns: primul start la prima competiție. Se întâmpla pe când aveam 18-19 ani și așteptasem mult momentul, mă pregătisem mult pentru el și a venit ca împlinirea unui vis.
Care îți este gândul ce te motivează atunci când pleci în cursă?
Să câștig. Eu practic acest sport din pasiune, nu e o meserie, nu e o prioritate. Prin urmare, mă antrenez când am timp. Am avut și o pauză semnificativă, m-am reapucat la 39 de ani, după o pauză de 20 de ani, dar consider că e capital ca atunci când iei startul să te setezi că vrei să câștigi, doar astfel vei fi motivat să dai tot ce e mai bun din tine.
Pregătirea fizică este capitală, categoric. Dar psihicul, o știm prea bine, joacă un rol decisiv. În ce constă, în ceea ce te privește, pregătirea psihică?
Într-adevăr, pregătirea fizică este capitală, dar accentul trebuie să fie pe pregătirea mentală. Eu mi-am făcut un obicei din a analiza video-urile și datele mașinii, mă ajută să observ cu claritate dacă în momente cheie am luat decizia cea mai bună, dacă am schimbat viteza la momentul potrivit, dacă am exploatat drumul, iar traiectoria a fost cea potrivită. Compar și mă ajută să iau decizii mai bune pe viitor, mă ajută să îmi îmbunătățesc tehnica. Din arsenalul de pregătire psihică, în cazul meu, face parte și deținerea controlului. Vreau să intru în rutină cu echipa, să am automatisme, abia atunci am spațiu mental suficient pentru a gestiona cursa și neprevăzutul. Importantă este și puterea concentrării, militez mereu pentru implicare 100% în acțiune. Eu am roluri multiple – sunt tatăl a doi copii, sunt soț, sunt antreprenor, atunci când pornesc în cursă sunt pilot și atât.
Dacă nu ar fi fost pasiunea pentru motosport, care ar fi fost hobby-ul spre care ți-ai fi canalizat atenția?
Călăria, din două motive: îmi plac animalele foarte mult și pentru că ar fi fost tot o muncă în echipă.
Ce sportiv te inspiră?
Cel care se pregătește și cel care dă tot pe teren, în cursă, în sală, în competiție.
Care este cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o în activitatea sportivă?
Am învățat că un eșec nu trebuie să te oprească, eu la fiecare viraj plec de la 0, ca și cum înainte nu au fost nici victorii, nici înfrângeri.
De ce ai ales să susții HOSPICE Casa Speranței?
Voiam să capitalizez expunerea de care beneficiez într-un mod în care să fie de ajutor. Am căutat să fie o cauză ambițioasă, care să fie sprijin și pentru copii. Cei din jurul meu m-au asigurat că HOSPICE corespunde criteriilor pe care le vizez și asta am simțit și eu. Avem ceva în comun. Și eu, și HOSPICE ne luptăm pentru TIMP. În cursă te lupți să scoți cel mai scurt timp, iar la HOSPICE lupta se duce pentru a câștiga cât mai mult TIMP.
Tu ai participat și la petrecerea de 1 iunie a copiilor aflați în grija HOSPICE. Cât de mult te-ai încărcat de bucuria lor?
Am văzut copii care, în ciuda bolilor de care sufereau, erau fericiți. Unii dintre ei au visat toată viața să urce într-o mașină de curse și m-am bucurat să le împlinesc o dorință. E un schimb, categoric. Fericirea exprimată a copiilor se întoarce la tine.
Cum ai convinge pe cineva să susțină HOSPICE?
În România, tendința este ca oamenii să ascundă părțile negative, părțile care nu se aliniază conceptelor de bine și frumos, echilibru și armonie. Eu nu sunt pentru asta. Boala există, oameni bolnavi există, neputința există și ea. Nici eu nu sunt pentru asta, nici HOSPICE nu este pentru asta. Nici greutățile nu trebuie ascunse, nici binele vindecător nu trebuie ascuns. Nu stă în puterea mea de a-i convinge pe alții, cred că fiecare are un moment în care nevoia de a ajuta se declanșează automat.
