9 ani, 11 kilograme, infinit de voință: Povestea lui Gabriel, beneficiar al serviciilor de îngrijire paliativă pediatrică HOSPICE
La nouă ani, Gabriel cântărește doar 11 kilograme! E ușor de purtat în brațele mamei, iar acolo se simte atât de bine, îți dai seama după zâmbetul larg! În trupul firav se ascund o forță nebănuită și o sete neegalată pentru viață, ne spune mama lui. “Atât mă bucur că are această dorință uriașă, că își dorește mult să trăiască, eu nu am mai văzut luptă ca a lui, uneori mă întreb și eu de unde își găsește puterea. Și mă rog să o găsească mereu”.
Fiecare zi, dedicată luptei pentru supraviețuire
Gabriel mai are un frate geamăn. Când doamna I. era însărcinată în șapte luni, i s-a spus să trebuie să renunțe la sarcină, că sunt probleme și șansele copiilor sunt minime. A refuzat să creadă și a continuat să spere la o minune. Ștefan, faretele lui Gabriel, s-a născut bine, sănătos. Gabriel, însă, a venit pe lume cu un diagnostic greu – paralizie cerebrală. Astfel că fiecare zi a devenit luptă grea și una care pare atât de inechitabilă!
Amintirile ce se vor a fi uitate
Gabriel mănâncă și respiră printr-un tub de când abia împlinise patru ani, atunci când s-a îmbolnăvit de pneumonie și a ajuns în comă la spital. Pentru doamna I, zilele petrecute în spital sunt în ceață, își amintește cum grijile nu i-au permis să închidă un ochi nopți întregi. Era copleșită de o spaimă teribilă când îl vedea pe Gabriel intubat, și la fel de speriată când își lua ochii de la el chiar și o secundă. “Cand l-am scos de la terapie era…știți cum arată scheletele? Așa arăta el!” spune doamna I.
“Am lua kinetoterapeutul de la HOSPICE la noi acasă”
Gabriel și mama lui vin la HOSPICE de trei ani. Pentru Gabriel, sunt vitale ședințele de kinetoterapie. “Gabriel pierde din greutate foarte repede, dar ședințele astea îl ajută să se mențină pe linia de plutire. Ne place mult de Alexandra, kinetoterapeutul, am lua-o cu noi acasă dacă am putea”. Ea se regăsește în ședințele de consiliere psihologică, dar se bucură și de terapia de grup cu celelalte mame. O încarcă de bine schimbul de povești, experiențe, glume și cuvinte de încurajare.
Povestea lui Gabriel este una din sutele de povești de viață despre lupta pentru viață. El obosește, mama lui obosește, dar noi avem datoria de a lupta alături de ei, zi de zi, neobosiți. Construim un spital al speranței pentru miile de copii ce își duc luptele grele și inechitabile.
Luptă alături de noi să ridicăm, la propriu, Speranța!
Redirecționează către HOSPICE Casa Speranței 20% din impozitul pe profit/venit pe care compania ta îl plătește statului și devino constructor de speranță.
