Interviu cu col. (r) prof. univ.dr. Doina MUREȘAN
***prima femeie comandant al unui Colegiu Național Militar ***
“Școala înseamnă profesori devotați și elevi însetați de cunoaștere!”
Să pornim de la o scurtă prezentare a dvostră așa încât cititorii noștri să vă cunoască. Deci, Doina MUREȘAN – cu grad de colonel în rezervă, cu o carieră foarte solidă în învățământul universitar românesc dar și în educația preuniversitară. Absolventă a studiilor militare la actuala Academie a Forțelor Terestre din Sibiu, cu grad de locotenent alături de colegii de promoție ați aplicat pentru aproximativ 16 ani în diverse funcții militare în domeniul economic, dealtminteri aceasta fiind specializarea dvoastră, după care ați trecut în zona educațională.
Ați parcurs pașii necesari și ați obținut pe rând gradele didactice de lector, conferențiar și profesor universitar urmate de habilitarea obținută în vederea conducerii de studii doctorale. În prezent sunteți colonel în rezervă, profesor universitar la Universitatea Creștină “Dimitrie Cantemir”.
Ați condus în premieră un liceu militar – cel situat la Breaza – și apoi, tot în premieră, ați fost șeful Colegiului Național de Apărare din România – structură de nivel strategic a învățământului militar românesc, destinată formării și dezvoltării culturii de securitate în țara noastră.
- Din perspectiva unei femei care și-a construit o carieră în sistemul militar, apanajul bărbaților de secole, spuneți-ne când ați decis să fiți militar, și cum ați clădit cariera prezentată anterior.
Uneori viața ne arată calea pe care să o urmăm și cred că așa s-a întâmplat și în cazul meu. Fac parte din prima serie de ofițeri femei cu studii de 3 ani, derulate într-o țară cu regim comunist (1986) ceea ce ne-a obligat la o pregătire corelată cu condițiile sociale și geopolitice ale perioadei respective. Pregătirea militară s-a întâmplat firesc, neștiind prea multe despre ce înseamnă o carieră militară – sunt singurul ofițer în familia mea – dar am avut rezultate foarte bune în liceu și am trecut de un examen de admitere greu, cu peste 25 de candidați pe loc. Mi-am desfășurat apoi activitatea pe funcții militare, umăr la umăr cu colegii mei, în situații bune sau mai puțin bune, pentru aproximativ 35 de ani.
Construirea carierei militare nu este ușoară nici pentru bărbați și nici pentru femei. Înseamnă, pe lângă spiritul patriotic, disponibilitatea de a accepta limitările sociale impuse de organizație și formarea unor abilități specifice printr-o pregătire continuă. M-am conformat acestor cerințe și am trecut în zona educațională după absolvirea programelor din Universitatea Națională de Apărare ceea ce mi-a permissă trec în etapa a doua a carierei militare – cea de ofițer superior respectiv de cadru didactic universitar.
- Cum descrieți învățământul militar românesc? Care este specificul lui și cum ați ajuns să conduceți un colegiu militar?
Am privilegiul de a fi trecut printr-o arie largă a educației militare și am să vă spun de ce. Pe lângă faptul că am fost profesor universitar și am fost efectiv la clasă, cu studenții mei, cu tot ceea ce înseamnă transmiterea cunoștințelor și trezirea curiozității pentru cunoaștere și evoluție profesională, cu cercetarea aferentă și cu comunicarea cu fiecare student, masterand, cursant în parte, am făcut și management educațional. Care este altceva decât a fi profesor. Pentru a desluși toate detaliile acestui tip de management am urmat un program de master în domeniu și apoi a venit timpul să aplic aceste cunoștințe în rolul de director adjunct al Colegiului Național de Apărare și mai târziu de șef al aceleiași instituții.
Pentru că a fi militar înseamnă a fi prezent acolo unde Armata României are nevoie de tine, la un moment dat al carierei mele militare am îndeplinit o funcție de conducere a secției/serviciului de Politici și Strategii Educaționale din cadrul Direcției Generale de Resurse Umane a Armatei României unde m-am ocupat de coordonarea politicilor educaționale naționale cu nevoile sistemului militar, trecând astfel într-o nouă direcție de cunoaștere și aplicare sistemică în educația militară.
În anul 2016, la trecerea în rezervă a comandantului colegiului din Breaza am urmat pașii stipulați în regulamentele noastre militare și am fost mutată acolo, să aplic mare parte dintre politicile în domeniu, elaborate anterior sub coordonarea mea. A început astfel o nouă etapă atât în cariera mea militară cât și în cea educațională.
Cum descriu învățământul militar? În cuvinte puține amplu, serios, specific.
Amplu pentru că el cuprinde învățământ de nivel liceal, de licență, de master, doctorat și post-doctorat. În continuare amplu pentru că pe lângă domeniile de pregătire regăsite în legislația națională acoperă pe cele specifice organizației militare (ex: sisteme de securitate aeriană sau management aeronautic, științe militare, management militar, navigație și management naval, inginerie marină).
Serios, pentru că absolvenții aplică imediat după absolvire cunoștințele și competențele dobândite, mai ales că parcurgem o perioadă complicată în zona de securitate. Cred că participarea la misiunile din țară și din afara ei și aprecierile interne și internaționale care spun că Armata este un veritabil diplomat al României certifică pe deplin ceea ce spun.
Am spus și specific pentru că presupune elevi, studenți, cursanți deosebiți, domenii de studii unice în peisajul educațional românesc, minți educate pentru a fi critice, inovatoare și aplicate așa încât în situații limită să găsească soluții salvatoare dublate de abilități fizice și psihice care să permită îndeplinirea misiunilor primite.
- Cum descrieți trecerea către conducerea unui liceu militar? A fost grea?
N-aș putea spune că a fost ușoară. Da, a fost destul de complicată pentru că a trebuit să dovedesc tăria și seriozitatea unei femei comandant în fața colegilor mei, a șefilor mei care mi-au acordat încrederea lor și în același timp în fața elevilor care au avut și au în continuare nevoie de modele. Așa că am muncit cum am știut eu mai bine pentru a obține rezultatele așteptate de toți, iar faptul că acum întâlnesc foști elevi care sunt ofițeri apreciați mă face să mă gândesc că am participat și eu la formarea lor. Iar dacă își amintesc cu plăcere de acea perioadă este răsplata mea sufletească.
- Spuneți vă rog câteva cuvinte și despre activitatea dvoastră la Colegiul Național de Apărare?
Desigur. Vreau să fac o clarificare pentru cititorii dvoastră. Colegiul Național de Apărare nu are nimic în comun cu Colegiul Militar Breaza. Este o structură de învățământ care asigură pregătirea de securitate a liderilor României prin diverse cursuri de nivel postuniversitar. Am condus această structură pe durata a 4 ani, de asemenea în premieră, ca militar femeie iar de acolo am trecut în rezervă în conformitate cu legislația țarii noastre. Dar pentru că educația a însemnat o mare parte din viața mea sunt în continuare în cadrul învățământului universitar, în cadrul Universității Creștine Dimitrie Cantemir unde sper să am șansa de a mai pregăti câteva generații.
