Interviu cu Violeta Drăgan, fondator Training & Teaching Center – TTC și Grădinița NEMO: “Îmi place să imprim un spirit pozitiv și să fac în aşa fel încât oamenii să înveţe, să relaţioneze, să experimenteze şi, în acelaşi timp, să se simtă în siguranţă.”
Sunt momente în viață în care ajungi să te intrebi câți oameni sunt intr-un singur om. Acest gând mă pătrunde acum, cand aștern pentru dumnevoastră povestea Violetei Drăgan, o femeie firavă prin prezența ei fizică dar atât de puternică prin ceea ce a ales să o definescă: este antreprenor. Este genul de femeie care trece prin foc și iese fără probleme, care nu face flotări dar care te înarmează cu lecții de cunoaștere, de răbdare și te pregătește și mai bine în lupta cu viața.
Spune-mi, te rog, dacă ai vrea să te defineşti în câteva cuvinte, cum ai face-o?
Am mai multe roluri de îndeplinit, lucru pe care mi l-am asumat. Sunt femeie, mamă, antreprenor fondator al Training & Teaching Center – TTC și Grădinița NEMO. Și sunt și membru al Confederației Naționale pentru Antreprenoriat Feminin CONAF. Dar din punct de vedere profesional m-aş defini ca Partener în educaţia celor mici și celor mari.
În parcursul tău antreprenorial, ce a fost mai întâi: grădinița sau centrul de formare profesională pentru adulți?
Am început să lucrez ca trainer pentru adulţi. În anul 2010, când s-a născut fetiţa mea, brusc am conştientizat mai profund aspectele educaţionale, atât nevoile părinţilor cât și pe cele ale copiilor, astfel încât, doi ani mai târziu, în anul 2012 am fondat Grădiniţa Nemo.
Care este proiectul tău de suflet?
Grădinița este cel de-al treilea copil al meu. Spun al treilea pentru că ,deşi eram extrem de ocupată și implicată în proiectele mele, în anul 2013 a apărut și băieţelul meu. Am fost relaxată ştiind că-i pot oferi un mediu educaţional sigur și cald , unde se va putea dezvolta armonios.
Care sunt provocările pe care le-a adus acest proiect?
Surprinzător, deşi eram la început de drum, provocările nu au fost de ordin financiar, ci de a gestiona relaţia cu părinţii copiilor. Inițial, aceștia nu ne vedeau ca pe un partener în educația copiilor lor, ci mai degrabă ca pe un furnizor de servicii, iar eu mi-am dori sa fim mai mult decat atât. Uşor, uşor, cu răbdare, ne-am autoeducat cu toţii: noi, echipa, părinţii, bunicii, iar relaţiile s-au consolidat în timp și lucrurile au început să meargă în direcția bună.
Dar iată ca a venit anul 2020 cu o altă provocare, pandemia de COVID-19, care, la prima vedere, ne-a pus în pericol existenţa grădiniţei. Spun la prima vedere, pentru că lucrurile nu au stat chiar aşa de rău.
Grădinița Nemo nu este doar o grădiniţă, este mai curând o comunitate sau chiar o familie , aş putea spune. În cele 3 luni de izolare am păstrat contactul permanent cu copiii, cu părinţii, uneori de la distanţa, și am reușit să gestionăm situaţii mai putin plăcute ca temeri, revoltă, dor, lipsă de socializare, iar în luna iunie, când a fost posibil, ne-am întors în formulă aproape completă în grădiniţa noastră. Aşa că acum suntem mai uniţi, mai puternici împreună și ne apreciem mai mult unii pe ceilalţi.
Înţeleg acum de ce am găsit o grădiniţă plină cu copii fericiți , atmosferă relaxată și educatori zâmbitori…Şi totuşi, te-ai definit ca partener în educaţia celor mari şi celor mici. Mai exact…
Da, sunt partener pentru ambele segmente de vârstă pentru că nu m-am îndepărtat de prima mea “dragoste”: trainingul pentru adulţi. Încă livrez cursuri și îmi place să imprim acelaşi spirit pozitiv, să fac în aşa fel încât oamenii să înveţe, să relaţioneze, să experimenteze şi, în acelaşi timp, să se simtă în siguranţă.
Consider că, pentru cei mari și pentru cei mici deopotrivă, procesul de învăţare trebuie să aducă , dincolo de componenta educaţională, multe amintiri frumoase.
Iar prin munca mea, eu asta îmi doresc: să creăm amintiri frumoase!
