Poveste despre speranță marca HOSPICE: Antonia și zâmbetul renăscut
Ajută-i pe cei de la HOSPICE Casa Speranței să construiască un spital destinat îngrijirii paliative pediatrice, lângă București!
“Antonia mea a fost un dar de la Dumnezeu, a venit după multe rugăciuni,” spune doamna A, în timp ce pe față îi răsare cel mai deplin zâmbet. Antonia se așază mai comod în brațele mamei, are nevoie de brațele ei, își revine după o răceală și e mai obosită decât de obicei.
Fiecare zi ca mamă e o binecuvântare
Doamna A și-a dorit foarte mult să fie mamă. Deși a spus în repetate rânduri povestea ei, cum a ajuns să o aibă pe Antonia, tot îi dau lacrimile. A avut o sarcină grea, cu temeri și incertitudini date de testele neclare. A mers la mulți medici, voia să se asigure că totul este în regulă. “Când am născut, mi-am dat seama că ceva nu este în regulă. Dar diagnosticul avea să vină șapte luni mai târziu: sindromul Down”. În ciuda provocărilor, a greutăților, doamna A spune că fiecare zi, de când are statutul de mamă, e o binecuvântare.
Teama că Antonia nu va putea duce o viață normală
Nu e ușor să primești un astfel de diagnostic. Îți dorești ce e mai bun pentru copilul tău, nu ai cum să nu te gândești la viitorul lui, să te întrebi cum va arăta și cât de pregătit va fi copilul tău să îl îmbrățișeze. “M-am întrebat ce rost o să aibă ea în viața asta. Teama mea cea mai mare a fost că nu va putea duce o viață normală, că o să fie mereu privită altfel.” Când au început să vină la Centrul de Zi HOSPICE de la Adunații Copăceni, în urmă cu doi ani, Antonia era temătoare. Nu putea să stea în picioare, mergea târâș, iar zâmbetul de acum, larg și senin, era o raritate. Acum îl vezi des, și-a găsit curajul și încrederea. A învățat să meargă.
Oboseala
Dacă o întrebi pe doamna A despre oboseală, îți spune că rolul de mamă e atât de frumos încât merită orice sacrificiu. Dar da, o obosesc încă privirile celor din jur, stigmatizările. Gândurile referitoare la viitor.
Fiecare părinte al unui copil cu o boală incurabilă și limitatoare de viață a obosit. Este vorba de oboseala fizică, dar și de cea psihică, emoțională. Dar își duc zilele simțindu-se mai presus de toate binecuvântați.
Când ei obosesc, noi avem obligația de a continua să luptăm neobosiți. De aceea, construim un spital de îngrijire paliativă dedicat copiilor cu boli incurabile. Fii alături de noi! Donează 20% din impozitul pe venit sau profit pe care compania ta îl plătește statului către HOSPICE Casa Speranței. Mai multe detalii despre campanie găsiți aici: https://www.hospice.ro/20hospice/
