Ștefan, copilul care ține pasul cu viața
Ștefan colorează și lumea lui e plină de culoare. Așa o vede acum, înainte se întreba de ce el, de ce a trebuit să aibă așa ghinion. Are distrofie musculară, boală moștenită genetic de la bunica lui.
Tatăl, pensionar pe caz de boală. Mama, baza financiară
Ștefan vine însoțit de tatăl lui la Centrul HOSPICE de la Adunații Copăceni, iar acesta ne povestește că își dorește să aibă putere și sănătate să îi fie alături cât mai mulți ani. Să le fie. Ștefan mai are un frate geamăn și o soră. “Nu reușeam să avem copii și atât de mult ne doream încât am apelat la o fertilizare in vitro. După ce au apărut băieții, a venit și Ilinca”.
Tatăl poate să meargă cu Ștefan și frații lui la activitățile pe care aceștia le au pentru că este pensionat pe caz de boală. „Am un transplant renal pentru că am o boală genetică ale cărei consecințe, în timp, sunt pierderea rinichiului, a vederii, a auzului”.
Din păcate, Ilinca a moștenit această afecțiune, dar partea bună este că la femei, boala nu este atât de agresivă.
Frustrarea versus remontarea
Tatăl lui Ștefan povestește că la un moment dat un vecin de al lor și-a făcut un club de fotbal și l-a chemat și pe fratele lui Ștefan. A fost momentul declanșator pentru o serie de întrebări – 𝘌𝘭 𝘥𝘦 𝘤𝘦 𝘯𝘶 𝘱𝘰𝘢𝘵𝘦 𝘢𝘭𝘦𝘳𝘨𝘢? 𝘋𝘦 𝘤𝘦 𝘮𝘦𝘳𝘨𝘦 𝘱𝘦 𝘷𝘢𝘳𝘧𝘶𝘳𝘪? 𝘋𝘦 𝘤𝘦 𝘪𝘴𝘪 𝘱𝘪𝘦𝘳𝘥𝘦 𝘦𝘤𝘩𝘪𝘭𝘪𝘣𝘳𝘶𝘭?
„Știți ce i-am spus? I-am spus că trebuie să ținem pasul cu viața așa cum e ea”.
Să ții pasul cu viața atunci când pașii tăi devin greoi pentru că mușchii se atrofiază zi de zi…
Domnul Mircea și Ștefan vin de aproximativ patru ani la centrul HOSPICE de la Adunații Copăceni. “Lui Ștefan îi face bine”.
Tuturor copiilor care au nevoie de îngrijire paliativă, centrul de la Adunații Copăceni le face bine. Nevoia de îngrijire paliativă în rândul copiilor este mare. Iar cei de la HOSPICE Casa Speranței vor să facă bine, să coloreze lumea copiilor bolnani în cel mai deschise nuanțe ale stării de SPERANȚĂ. Pentru ei vor contrui un Spital al Speranței la Adunații Copăceni.
