Verginia Vedinaș – O viață construită pe muncă, demnitate și responsabilitate
O carieră autentică nu se măsoară doar prin funcțiile ocupate, ci prin principiile care o definesc și impactul pe care îl lasă în urma sa. Pentru Verginia Vedinaș, fiecare etapă profesională a fost construită pe rigoare, responsabilitate și respect față de profesie.
Parlamentar, profesor universitar, avocat și unul dintre cei mai apreciați specialiști în drept administrativ din România, Verginia Vedinaș și-a dedicat întreaga activitate educației, administrației publice și vieții juridice. Dincolo de funcțiile ocupate, se definește prin consecvență, rigoare și credința că o societate solidă se construiește prin competență, responsabilitate și respect pentru lege.
Într-un dialog sincer pentru Ziarul News, am discutat despre parcursul care i-a marcat cariera, provocările României de astăzi, leadership și oamenii de valoare care pot schimba destinul unei națiuni. Este un interviu despre principii, responsabilitate și despre convingerea că schimbarea începe întotdeauna cu fiecare dintre noi.
Sunteți parlamentar, profesor universitar si avocat. Privind în urmă, care a fost momentul care v-a schimbat cel mai mult parcursul profesional și v-a definit cariera?
Nu e ușor să privești în urmă, după o viață plină de tumult existențial. De căutări. Pentru mine, viața a fost un urcuș continuu. Care cred că nu se va opri niciodată. Nu a fost un moment. Au fost momente. Și ele au început cu intrarea mea în facultate, cu întâlnirea cu personalități emblematice ale dreptului și ale României, precum profesorul Iorgovan, care mi-a fost mentor, mi-a fost reper, mi-a fost călăuză. Dar cred că „începutul” tuturor acestor momente a fost cel al venirii mele pe lume. Din părinți unici. Măicuța, o țărancă aprigă, din Oltenia, care nu a spus niciodată „sunt obosită” sau „nu mai pot”. Tatăl, un om pâinea lui Dumnezeu. De la ei am învățat că omul poate totul. Că eu, Verginia, fată crescută între miracolul naturii și miracolul cărților, trebuie să mă împlinesc, eu sunt forța, și acest lucru m-a definit mereu.
Dacă ar fi să caracterizați România de astăzi printr-un singur cuvânt, care ar fi acela? Dar România pe care vă doriți să o lăsați generațiilor viitoare?
Dați-mi voie două cuvinte. România de azi e rătăcită și împuținată. Vreau să las generațiilor care vin o Românie care să nu se mai piardă niciodată de ea însăși.
În ultimii ani, românii au devenit tot mai sceptici față de clasa politică. Cum poate fi recâștigată încrederea dintre cetățean și cei care îl reprezintă?
Atâta vreme cât clasa politică va fi populată de „nevertebrate” profesionale și morale, nu am nicio speranță. Românii își vor recâștiga încrederea atunci când în viața publică se vor regăsi oameni puternici prin competență, caracter și bună credință, care să se manifeste în toate ipostazele existențiale publice și private.
Sunteți unul dintre cei mai respectați specialiști în drept administrativ. Care este cea mai mare vulnerabilitate a statului român în acest moment: legislația, administrația sau lipsa de asumare?
Primele două sunt cele mai „vinovate” de starea unei națiuni. Administrația e rezultatul, pentru că e natural ca ea să devină nefuncțională, hiperbirocratizat, pusă în contra, nu în slujba intereselor oamenilor, din cauza unei legislații bolnave și a lipsei de asumare. Atâta timp cât funcționăm după excepții, nu după reguli, cât respectul pentru Constituție, justiție socială, juridică și morală și pentru Interesul Public au dispărut, nu vom avea o țară bine administrată și bine guvernată.
Dacă ați avea posibilitatea să schimbați un singur lucru în România, fără constrângeri politice sau administrative, care ar fi acela și de ce?
Aș dori să fac românii să nu mai creadă în proverbul: „Cu o floare nu se face primăvara” și să înțeleagă că fiecare putem fi o floare care să umple această grădină a Maicii Domnului, care e România. Atâta vreme cât ne vom bucura de răul altuia și vom cere numai, fără să oferim din preaplinul ființei noastre, nu ne a fi bine.
Credeți că România își valorifică suficient oamenii de valoare? Ce ar trebui făcut pentru ca profesioniștii să fie încurajați să rămână și să construiască aici?
România se comportă ca și cum ar urî oamenii de valoare. Din păcate, se promovează nonvaloarea, impostura pe toate planurile. Locul în ierarhia publică trebuie câștigat prin performanță, prin rezultate, prin ceea ce „ai construit” și ai capacitatea să faci în continuare, nu prin „gălăgie” în campanii și între ele, lipsite de conținut și de rezultate. Oameni care n-au lăsat nimic în urma lor, tineri, matur și vârstnici sunt puși să îi consilieze pe mai marii țării, sunt făcuți înalți demnitari, responsabili pe destinul nostru. Politica a devenit un fel de „sport național”, orice lătrău sau contributor la pușculița partidului sau șefului e considerat bun să fie politician. Mă jenez de această stare de lucruri și ă scutur de ea. Ce ar trebui să facem? Să schimbăm. Să ne schimbăm, să înțelegem că așa cum câmpul nu înverzește, nu dă roade dacă punem semințe stricate, nici țara nu înflorește dacă cei care îi ți frâiele în mână sunt concentrați doar pe câștigul lor, nu pe binele tuturor.
Care considerați că sunt cele trei calități pe care ar trebui să le aibă un lider autentic, indiferent că vorbim despre politică, administrație sau mediul de afaceri?
Eu nu consider nimic. Doar mă raliez la ce a apus Aristotel în urmă cu două mii de ani și mulți după el. Un conducător adevărat trebuie să fie un om capabil, cu caracter și cu dragoste de comunitatea sau neamul pe care le păstorește. Restul vine de la sine.
După atâția ani în viața publică, ce v-a dezamăgit cel mai mult în politica românească și ce vă dă încă speranța că lucrurile pot fi schimbate?
M-a dezamăgit impostura. Oamenii care, cum spunea Păstorel Teodoreanu, n-au produs cu capul lor decât mătreață, se consideră apți să ne conducă, ne țin lecții, fac pe deontologii, când ar trebui să se ducă singuri la „stâlpul infamiei” și să rămână acolo. În ceea ce privește partea cu întrebarea privind „ce ar trebui”, încă nu vă pot răspunde. O s-o fac cu altă ocazie.
Dincolo de funcția publică și de activitatea academică, cine este Verginia Vedinaș? Ce valori vă ghidează în fiecare decizie importantă și ce vă oferă echilibru într-un ritm profesional atât de intens?
Am rămas Omul simplu și curat, care și-a divinizat părinți și dascălii și care se sprijină pe trei piloni: forță, demnitate și umanitate. Și care iubește cu asupră de măsură pruncul dăruit de Dumnezeu, glia din care s-a zămislit și neamul căruia îi aparține.
Dacă peste 20 de ani cineva ar deschide o carte de istorie și ar citi despre activitatea dumneavoastră, care ați vrea să fie fraza prin care să fiți amintită?
O femeia care a făcut din muncă religie și din administrație regină și care a educat generații în acest spirit.
Într-o perioadă în care societatea caută repere autentice, dialogul cu Verginia Vedinaș readuce în prim-plan valori care nu ar trebui să se demodeze niciodată: competența, caracterul, responsabilitatea și respectul față de oameni. Dincolo de răspunsurile ferme, interviul vorbește despre puterea educației, importanța asumării, dar și despre credința că România își poate regăsi direcția prin oameni care aleg să construiască, nu doar să ocupe funcții.
